The "road" part in the "road trip"

Acum 2 ani si jumatate ne incumetam intr-o echipa de 3 la un drum cu masina Bucuresti-Sofia-Bucuresti in vreo 26 de ore. Incluzand si scopul vizitei de lucru, care insemna o intalnire de 3-4 ore legata de publicarea unor carti.
Am reusit sa facem calatoria, am reusit sa ne si oprim pentru cafea, pipi, amenda, pranz, cina si sa colindam stradutele din centru vreo 2 ore, sa mi se fure vreo 50 de... moneda Bulgariei.

Ce nu am reusit prea bine a fost sa pricepem limitele de viteza impuse chiar daca era un drum cel putin national si ocolea in mare parte orasele, acestea variau intre 30-60-50-40 si, spre disperarea celui care facea pe soferul si e nitel vitezoman, tipetele mele si ale celeilalte colege cand zaream o pancarta cu 70 sau 90 si izbucneam cu "maaaama, 70! calc-o cat poti!". el nu gusta mereu gluma :P asa ca a indraznit o plusare cu 10-15km/h peste limita si, evident, am primit amenda, desi masinile cu nr bulgaresc zbarnaiau depasindu-ne. Insa noi aveam nr de Romania, asa ca trebuia sa ne vedem lungul masinii, dle.

Una peste alta, ne-am simtit mai bine cu gandul la drumurile interorasenesti din Romania de exemplu. A fost paradoxal, dar am simtit o gura de oxigen cand am trecut granita inapoi in Romania si am simtit asfalt natal sub roti.

Eeeei... acum ma gandeam cum s-ar fi simtit colegul-sofer daca ar fi fost in o bucata din recentul meu road trip. Pana in Delhi am parcurs distanta pe autostrada principala Mumbai-Delhi deci boboc pana spre Delhi unde se contruia in prostie fix prin mijlocul autostrazii si deviai la fiecare 2 km.
Insa bucata Delhi-Amritsar pe care o printasem mandra inainte sa plecam la drum si era afisat sub titulatura de national highway avea cred in proporti de 90% limita de viteza 50, am scapat la mustata de o amenda pentru ca demarasem nitelus tare de la popasul pentru pranz. Si, vorba lui Christian, chiar daca am fi avut o limita mai mare de viteza, ce conteaza cand probabil 70% din drum treci prin marginea oraselelor de diverse dimensiuni si e pana in buza benzii tale e plin de tarabe, vaci, copii, biciclete. Completarea mea a venit si legat de faptul ca faceau lucrari de dezvoltare/ imbunatatire pe unele bucati de drum la fiecare cativa de km, de unde rezulta transformarea celor 2 benzi in una singura, si aceea nu tocmai complet asfaltata. Bulgaria a palit in a fi exemplul cel mai elocvent negativ in momentele alea.

Iar introducerea in fraza "bai, nu stiu, dar in Romania..." a fost una dinre cele mai apasate. In India o folosim probabil toti romanii destul de des mai ales la inceput. Si in general e in sens pozitiv pentru Romania. Probabil ca nu o sa ma mai plang prea tare de calitatea drumurilor de acasa. Inda nu deloc. Pentru ca si in India, dupa 1 an, inca mai am momente in care ma apuca revolta apropo de aceleasi 2-3 drumuri din oras care trec prin tot felul de transformari care la final iti dezamagesc asteptarile. Rau.

Si uite asa am facut 230km in 6ore si ceva (un singur popas de 10min) si in felul asta am ratat ceremonia d einchidere a granitei cu Pakistanul, care s eintampla in fiecare dupa-amiaza si care, aparent, este "quite some show".

Ah, da, si era impanzit de "For accidental help, call..."
Adica voi incercati-va norocul, poate din greseala va ajutam :)) Partea funny-trista e ca dupa un timp stii ca asa si cam e :))

back from road trip

(img from prev trip through Rajasthan, march 2010)

* A full day from Ahmedabad to Baroda on a full of tolls highway (almost as costly as if i have booked a low cost plane ticket with the same destination)

* a very late in the evening Delhi that is not friendly with my friend that forgot his passport at home, in Baroda

[* an amazing timing for my PMS pains. last time they caught me in Singapore trip, now here they came again, worse than last time. luckily, had the pills with me :D]

* an old city in Delhi where the nice bartender understood our thirst (Gujarat thirst especially) and went in a shop in the neighborhood and surprised us bringing at the table some glasses wrapped in pink tissue. instead of the sweet lassi ordered with disappointment we found inside beer. Real, legal beer :D :D :D

* a morning with roof-top breakfast and the most rude waiter I ran into in India in 1 year

* a for-the-3rd time-passing-by-it India gate, so we just stopped, walked around it and took pictures. and, as usual, Indian fellows around took more pictures with us :P

* a trip to Agra: almost 4 hours instead of the expected 2 hours

* a Taj Mahal where, as a foreigner you pay around 17$ (750Rs) while if you are Indian, you pay less than 0.5$ (20Rs). And of course, if you are a foreigner, you'll be easier to spot by the guys that are "official guides" and that got used with the refuses for being a guide so they got another offer: we take the pain of 2 hours of staying in line to get inside. did some bargaining, payed some money, went through the area where supposedly are still leaving the families of the workers that helped constructing Taj. few minutes and a security check later, there we are, in front of the gate, getting some bonus history and spicy stories about it.

* lots of pictures, fun abut other people's pictures, soldiers looking like elfs due to the green uniform and compulsory red bags put over the boots, a tomb inside in a room probably intentionally kept in the dark so it will be more spooky. conclusion: exactly like in the tons of pictures I've seen in the last months, only that a little more impressive

* a new hotel and roof top bar in Delhi, close to Gaylord hotel. it was poping in everybody's eyes with the glittery advertising panel

* a national highway to Amritsar with the speed limit at 50 most of the distance. and even if it wouldn't have been, as Christian mentioned, driving 80% of the road on the borders of cities where bicycles and kids run around free among few cows don't encourage you increasing it even without the speed limit panel.

* the nicest place, the kindest people, some of the first garbage bins I've seen around it, lots of kg of gold on water, nice sort of quiet and vibrating ceremony, picturesque people and... that is what surrounds Golden Temple

* the regret of not having the big good camera with me and the promise that if I ever get a little bit more passionate of photography and i will be into human subjects, I would definitely look for the chance on taking up Punjabi men for that. the features of their faces and expressions on some of them were...

* an evening with a British girl, then some other tourists, awesome weather and a morning at the temple again. picture and the regret we can't stay longer

* a road through semi-rural Punjab and then to the desert of Rajasthan

* a few glimpses at the forts and palaces of Bikaner under the night moon and guess what: an actual bar - haven't seen one since Mumbai

* a lunch in Jodhpur, saw on the move what appeared to be a very old... castle let's say and a still not finished Rajasthan desert

* Christian stating "back to lovely but boring Baroda"

pictures to be added on facebook hopefully by tomorrow evening

2.2 final destination

Si ca sa inchei cu Mumbai, mai sus sunt poze facute deasupra orasului. Chiar inainte sa intri propriu-zis, multe movile-dealuri, verdeata si, ce m-a amuzat cel mai tare, intre mai toate baracile si pomii inghesuiti, se vedea mare si colorata o statuie albastruie. Ceea ce apoi incepe sa ti se para relativ normal, pentru ca totul e un amestec alandala de praf, chestii in constructie/deconstructie si multe culori.

Urc in tren, Inaltimea lui se sfieste sa stea langa mine pe bancheta. Clasa I arata cam asa: vagoanele cu compartimente din personalele noastre de clasa a 2a, cu niste banchete intinse ca de cuseta deasupra lui, fara usa care sa te separe de coridor, iar pe cealalta parte a coridorului niste mini banchete puse fata in fata, care se extind si se fac din nou saltea de cuseta. si inca 2 saltele deasupra. Sunt inclusiv oameni care isi desfac patura si se culca cate 2 pe sus pe acolo. (Trenurile de alaturi, unde evident erau clase de calatorie inferioare, sunt intesate cu oameni, sunt maini si nasuri care ies prin gratiile de la geam, in statii se odihnesc in fund pe treptele pe care stau in picioare in mers. Nenea din fata mea, povestesc mai jos ce e cu el, ma intreaba amuzat daca la mine acasa sunt trenuri din astea) Avand in vedere ca peisajul e destul de gri intre statiile de tren, in afara de cortulete, movilite si cate un copac exotic pe ici colo, cu ochii picandu-mi in gura de somn, mi-am prins bine geanta si geaca sub umar si mi-am pus capu pe ele sa trag atipesc. Din 10 in 10 min trece cineva pe coridor:
Tea?
Sanwiches?
Icecream?
Tea?
Coffee?
Icecream?
Si din 20 in 40 de min cineva care in traducere ar suna:
Ne dati si noua ceva?
Le multumesc, m-au ajutat sa stau de veghe. :P Mai putin bataia in geamu de care ma lipisem cand oprisem in una din statii. Dincolo, un copilas de vreo 7 ani care imi arata toti dintii pe care ii avea/nu avea in gura si imi facea semn sa ii dau ceva. Explica-i ca nu primeste. Apoi gandeste-te cum ii explici ca si daca ai vrea, e un geam mare si nedeschizabil intre voi. Vreo 5min.

Intre motaituri, fragmente de discutie in engleza... restu, nu prea ai cum ghici care din limbile locale daca esti necunoscator ca mine. Un nenea din fata mea ma intreaba de unde sunt, raspund Romania si i se lumineaza fata. That's a first :P
Imi spune ca el e britanic. Adica a plecat din India acum mai bine de 40 de ani, cand era mai tanar ca mine. Acum venise, insotitit de o indianca cam de aceeasi varsta, sa isi viziteze rudele de aici. Face asta constant. Ulterior aflu ca asa fac mai toti NRI (non-resident indian). Vin si isi rasfata rudele de aici o data sau de 2 ori pe an. Si cu totii, si cei ramasi aici si cei plecati, sunt mare avizi de calatorit. In tara asta cat un continent, in afara, oriunde. Sa mearga la mare reprezinta in general sa mearga macar intr-un alt stat al Indiei. Si tot asa.
Intr-un final, dupa doar 20 de secunde in care se asezase cu sfiala langa mine, Inaltimea lui imi face semn ca tre sa coboram curand. Din nou imi ia toate bagajele, pana imi pun eu geanta pe umar ia el pana si sticla de suc de pe bancheta.
Iesitul din gara - din nou halucinant. Un haos care misuna. Din nou vaci si rickshaw de care te feresti din toate partile. 2 oameni care pareau a fi politisti cu niste ciomege in mana. la propriu. si pareau pregatiti sa puna repede ordine daca se dezordona haosul.
Oprim dupa vreo 5 min la un rickshaw, se negociaza ceva, Inaltimea lui imi aseaza lucrurile inauntru si imi face semn sa urc. AAAAAnd here we go :)))
Te pregatesti sa tragi aer adanc in piept, ca dup-aia vine numai praf. te izbeste tot aerul prafos de afara pe fata de te gandesti daca o sa iti ajunga sapunul apoi. Si slalomuri, claxoane si semi claxoane la fel de des pe cat un om misca usor mana pe volan. Si soferu sta aproape turceste pe scaunelul din fata. Alt slalom, n aproape-accidente, ocol, depasire, alunecat, ferit, bagat in fata, trecut razant pe langa, cotit brusc printr-un soi de gang si - tre sa incercati musai - apoi se opreste. Se coboara, se plateste - presupun ca in functie de negocierea de dinainte sa urcam, pentru ca aparatu de taxat nici nu a fost pornit.

Mergi cativa mentri, intri din nou sub un soi de gang, scari, vreo 2 etaje, apoi usa - cu gratii care se zavoresc in exterior - ca la toate celelalte usi, un fel de poza-icoana deasupra ei, se scoate un soi de chei, se deschide si... the new home.
Intri si... e mai mare decat te asteptai, arata bine, nu tre sa mai cumperi mobila sau alte chestii, are de toate, ventilatoare - cate 1 in fiecare camera, unde spatiul e mai larg (pt ca e destul open space in tipurile astea de ap) cate 2, mai e si cate un aer conditionat - later one, privind in ap vecine sau de vizavi, observi ca e relativ standard cam tot aranjamentul. Inaltimea lui se fataie din camera in camera, tu lasi in camera indicata ca ar fi a ta geanta si ce mai ai. Il intrebi de toilet, te rogi sa inteleaga ce vrei, iti arata. Intri si te uiti unde ar trebui sa fie intrerupatorul... peste tot, ca in mai toate camerele, sisteme tot mai mari si mai complexe cu cate 3-7 intrerupatoare, o priza ciudata si o rotita. Te uiti incurcata de la el la Inaltimea lui. Apasa pe fiecare intrerupator in parte. Incerci sa ii explici ca degeaba, ca se vede ca nu e bec in baie. Fuge in baia de serviciu, il ia pe cel de acolo, il aduce aici si continua cantatu la pian pe intrerupatoare. SI s-a facut lumina. Intri si... bine ca ai tinut minte si ai avut din reflex la tine in buzunar servetele - aici e dus alaturi sau un robinet, nu hartie igienica. Un pic cam praf pe toate. Ah, si nu ai luat domestos, ajax sau orice altceva in bagaj. Ok, se vor face toate astea.
Iesi, chiuveta e pe holu de langa baie, un fel de budoir, unde e si masina de spalat - cum s-o folosi si soiu asta de masini de spalat? Inaltimea lui iti pune 2 sticle cu apa la frigider. Observi ca ai aparat de filtrat apa. Bun.
Apoi iti mai arata cum sa dai drumu la ventilatoare si da sa plece. Te vede incurcata si bajbaind. Vorbisesi inainte sa cobori cu seful - din nou te-ai trezit cu un tel lipit de ureche - iti spusese ca vine el pe la 8 sa te ia sa mananci, dar nah, mai sunt aproape 2 ore pana atunci. Inaltimea lui face semne si incearca sa molfaie o engleza cu you stay, I go - exemplul perfect de gesticulatie monkey see-monkey do. Pleaca.
Te asezi pe pat si incepi... bun, acu am ramas singura, locu asta e un haos, tel meu nush de ce nu ma lasa sa sun in Ro, doar sms. Si sunt singura. Si nu stiu pe nimeni. Si cel din organizatie cu care vorbisesi in ultimele saptamani pe net si la tel nu e in oras. Si cum sa ii suni pe ceilalti din organizatie ale caror nre le salvasesi cand tel tau da sms-uri? Si :(((( cine m-a pus pe mine sa vin tocmai aici?? Si daca puca drobu de sare?? SI tre sa rezist macar juma de an? Si fetele celor de la aeroport - cam toate categoriile pe care ti le-ai dorit acolo - sunt in capu tau, ei cei care te fac sa te simti confortabil si safe si ok si tu ai lasat-o pe maica-ta sa planga ca pleci si ai venit aici si... unde e aici? si ce faci tu acum?
Slap, slap! Pull yourself together, grow a pair, ti-ai dorit experienta asta!
Te duci inapoi in baie - nu, cada asta va fi folosita doar dupa curatenie. Cateva haine de fata. Ok, deci am o colega de apartament sau o fosta locatara uituca rau. Folosesti chiuveta cat poti de mult si de eficace. Schimbi bluza de pe tine, te improspatezi un pic, vezi ce mai scoti din geanta. De fapt, scoti ceva din geanta? Daca in urmatoarele 5 ore pica totusi drobu de sare si faci pe dracu in patru si sari inapoi in rickshaw inapoi in aeroporturi?
Mai inspectezi putin locul si bate cineva la usa. Vazusesi mai devreme un soi de administrator tinerel care intreba pe cineva din ap vecin daca e totul in regula, daca au probleme cu cazarea daca etc. Evident, in engleza, altfel nu ghiceai. Poate e cineva de al organizatie? :D Deschizi usa, nu si gratiile - nu, nu, nu, nu... NU!
O fata de om la vreo 30 de ani, natural si relaxat care se uita la tine si nu intelege reticenta. Aduni glandele vocale si scoti un "iiiessss?" Zice ceva - prea incet ca sa acopere sangele din creier si inima din piept. Te incrunti, el mai zice o data cum il cheama si te intreaba pe tine daca esti persoana care esti, parca incepand si el sa fie incurcat de incurcarea ta. A, viitorul - pardon, actualul - sef. 3 secunde si iti dai seama cum il tii dincolo de gratii si uitandu-te chioras. Te apuci sa tragi de tot ce pare ca trebuie sa tragi ca sa se deschida, il inviti inauntru. Se linisteste si el, urmeaza clasicul salut (ma rog, ulterior am descoperit ca e clasic) - o strangere de mana si un aproape pupat pe un singur obraz.
Pai, have a seat
Pai, water?
Aaa, My trip was ok (intrebase?)
Mai zice omu 2 vorbe, da ce? eu, sa stau locului? Gasesc salvarea in a ii arata obiectele pe care ma rugase, daca sunt amabila, sa i le aduca, cateva mostre de ceramica si olarit traditionale romanesti. Bun - subiect de discutie. Se mai rarefiaza aerul. Apoi plecam sa mancam la un restaurant aproape. Pe drum imi mai arata una alta - de unde imi pot lua mancare ok, de unde alte chestii, mai intreb eu, mai raspunde el.
Restaurant - primul contacta adevarat cu mancarea indiana:
aperitivul - un platou cu niste bucati de pui care aveau oaresce pete albastrui, dupa consistenta era piept, evident picant - dar picantul lor nu e tocmai picantul nostru. iar in cazul asta era usor iute. niste legume alaturi. dupa cateva bucati, sunt aproape satula. asa ca, fireste pt ei, urmeaza felul principal de mancare :))
buttered chicken? cred ca asta era, pt ca si cand am intrebat apoi pt confirmare mi-a sunat la fel. Incep sa descopar cam cat simtul umorului are seful meu, partial cred ca intentionat a comandat asta, ca sa se amuze el. Imaginati-va bucatele de pui innecate in sos si alte chestiute. Mancate cu mana. Rupi un fel de lipie subtiire si moale si calda ca o clatita, aduni mancare in ea si musti. ei cum sa nu te mozolesti? si cum sa nu distrezi audienta. prefer sa nu ma uit la celelalte mese, un om amuzat e enough for now.intrebari despre India, despre Romania, despre job. Se pare ca acum e o perioada ceva mai relaxat aici, iar la munca totul merge bine, deci nu voi fi f stresata din punctul asta de vedere.
Drum inapoi acasa, din nou cateva repere zonale, primul deschis singura al usii. Inapoi in camera mea. Nu am asternut, nu mi-am adus de acasa sa nu ma car cu el, am zis ca o sa cumpar aici. Deci incropesc ceva dintr-un prosop de plaja si alte prosoape, afara sunt vreo 19 grade deci patura nu e nevoie. ma asigur ca e totul inchis bine - usi, ferestre si hai sa incercam sa dormim.

Dupa o privire aruncata (de) pe balcon catre lumea pe care tocmai o incep. Pentru ca exact asta fac.


p.s.: Doar ca eu acasa ma culc pe la 1-2 noaptea, adica 4-5 dimineata aici, India fiind cu 3h jumate inainte. Deci somn cam ioc si ala cam spre dimineata. Om vedea apoi acomodarea cat de repede se desfasoara

2. Where the hell am I?

Ti-ai recuperat bagajul, indianul la vreo 50 de ani te poarta pe culoare, la fiecare poarta sau usita incearca sa se bage in seama cu ofiterul ca sa treci tu mai in fata. Ofiterul tipa la el, indianu mai ca da sa cada in genunchi, isi pleaca fruntea, isi duce palmele impreunate catre ea. Tu in mintea ta ramai cu gura cascata in timp ce bunghesti ca ala isi cere scuze cu mega-umilinta, iar in exterior pastrezi o atitudinea relativ dezinvolta. Ofiterul te intreaba pe tine cu o schimbare drastica inspre naturalete si amabilitate de unde vii. Raspunzi Dubai si te lasa aproape zambind sa treci mai departe. Pe drum spre iesire indianu tot incetineste pasu si incepe intr-un stil diferit de ai nostri sa iti spuna ca
- daca vrei sa ii dai ceva, ii poti da acum.
- N-ai schimbat.
- Nu-i nimic, sunt 2 case de schimb in aeroport.
La case nu schimba lei, tu oricum banuiai asta.
- Indianu zice nu-i nimic, va asteapta cineva, nu? O sa aibe schimbat.

Iesi din aseroport, in fata ta, la stanga si la dreapta aliniament de oameni cu cate o hartie pe care gasesti scrise tot felu de nume, de toate nationalitatile, in toate alfabetele. Sau aproape. Dai tarcol rapid poate scapi de indian, da el nimic, isi aprinde chiar o tigara. Dupa 5min te duci la cel mai inalt tip pe care il vezi - stiai ca te va astepta cineva inalt - si incepi sa vbesti cu el 3/4 engleza, 1/4 semne. Parca parca ii suna cunoscut povestea ta, da, da, asteapta pe cineva din Europa, o fata. Incepi sa te bucuri, dupa 2min de conversatie descoperi ca asteapta pe cineva din Germania. Rad eu, rade el, rade si tipu care e cu el, imi ofera telefoanele lor sa sun pe "my real tall guy". In timp ce se formeaza numaru, apare un tip usor maiscund, desface o foaie A4 acoperita aproape in totalitate de moaca mea, eu sar cu "it's me, it's me, ieeei, meee". Incep cu ceo 2 de dinainte sa radem ca natura l-a facut un pic mai scurt decat pe celalalt asa ca a ratat sansa de fi primul la care sa se duca toata lumea, inca vreo 2 bancuri si "my real tall guy" ia la fel de tacut trollerul meu si ii da inainte. In spate topaie ca un cangur indianu-hamal. Il rog pe inaltimea lui sa ii dea ceva ca eu nu am rupii si altfel nu mai iesim noi de acolo. Ii da. Apoi da un telefon, vbeste ceva in nush exact ce limba si imi pune tel la ureche. Noul meu sef dincolo. Nu stiu cum se aud oamenii astia intre ei, ca eu nu auzeam nimic aproape. Intr-un final prind ca ma intreaba ce vreau sa fac. Wow, un sef care te intreaba ce ai chef sa faci si unde sa te duci. Zic eu, confrom a ceea ce mai vbisem inainte sa plec din Ro, ca as vrea sa ma plimb un pic prin Mumbai si apoi sa merg catre destinatie. Zice bine, super, cere ce ai nevoie. Again woooow. Mai mormaie si cum il cheama pe inaltimea lui, eu zic aha (pe parcurs zic asta tot mai des si dupa ce mi se spune de la 20cm distanta de mine un nume, iar dupa 5 sec il pocesc sau uit).

La aeroport te duci frumos intr-un capat unde gasesti un ghiseu pentru pre paid taxi - si nu, nu e numele unei companii de telefonie mobila. Hindhi-esti ceva despre traseu si dai bani, ti se da un soi de bon. Te duci la cardul de taxiuri din partea opusa, intre palmieri, si arati bonul. Primesti soferul si masina aferenta - indian tipic si un soi de trabant fara vreun ecran pe bord, cu volan evident pe dreapta, cu scaunele acoperite intr-un material fara cea mai mica pata... din prosop moale - si pornesti. Soferul apoi incepe - stati bine? daca vreti sa fumati deschideti un geam si fumati cat vreti. aveti chibrituri? aveti tigari? mai mergi un pic, se opresc, coboara inaltimea lui, intreba "food, water, icecream?", tu zici nu cu un zambet de om obosit, dar multumindu-i. Mai mergi un pic si incep amandoi sa vbeasca in... una din limbile de aici, nu ma intrebati care. Si incepi sa faci poze. Si sa te uiti pe stanga si pe dreapta sa cauti ba asemanari ba diferente cu acasa. Primul lucru de care dai dupa butic e un maaare tomberon in jurul caruia, ca si acasa, sunt cateva animale care scormonesc prin gunoaiele destul de multe care au dat pe laturi si le mai poti vedea cioflaind in coltul gurii ceva ce seamana a punga de plastic, dar care, spre deosebire de acasa, sunt vaci si nu maidanezi. Niste pomi pe stanga si pe dreapta, cam ca acasa, doar ca aici mult mai multi si aproape toti palmieri sau, oricum, specii exotice. Pe dreapta cladiri, ca acasa, dar mult mai putin inalte, sufoca(n)te si gri, iar pe dreapta, apa, ca pe Splai, dar nu Dambovita, ci Oceanul.

Incepi sa urci pe podul care te duce spre sudul orasului Mumbai, unde sunt majoritatea atractiilor turistice. Orasu asta are 40 de milioane de locuitori, insa spre bafta mea am nimerit intr-o dimineata de duminica, asa ca aglomeratie pietonala nu foarte mare, cel putin in prima parte, iar artera construita cu podul acesta pe deasupra Oceanului, departe de tradutele orasului, decongestioneaza la maxim.

Incep sa ma uit dupa semafoare. ioc. treceri de pietoni. ioc. intr-un final 2 semafoare. se sta cate 20 de sec si le au afisate electronic. traficul e incredibil de fluid la ... haosul indescriptbil care e pe strada. si care trotuar. a, sunt cateva. la fel de dese ca semafoarele. Trec pe langa statuia lui Ghandi, peste tot bannere cu Vodafone, apoi Gateway of India si Taj Mahal Palace in Mumbai. Era parte in reconsolidare cred, asa ca dati click aici pentru detalii si niste poze decente cu zona.

Apoi poze din mersul masinii mai mult, pe alocuri taximetristul a facut un act de eroism pentru a semi trage pe stanga sa apuc eu sa ma holbez mai bine cu cohiul sau cu aparatul.

Taj Mahal si Gateway of India:

Lume multa pe strazi, 90% dintre femei poarta saree foarte colorate. Restul blugi si o bluza sau un kaftan. Pe bordura, pe langa un stalp de care sta atarnata o vaca - una din putinele legate - cate 5-6-7 barbati stau in fund sau turceste. Cate 1-2 dintre ei sunt barbieriti natural cu briciul de parca ar fi la frizer. N magazine si n tarabe si n casute de lemn ca ale noastre la sarbatori, unele mai diverse sau mai specializate decat altele. La un moment dat ma trezesc sa il intreb inaltimea lui daca vorbeste engleza, prea doar taximetristu imi mai indica cate ceva de privit. Raspunde cu "no, madam". Ma fortez sa il intreb ceva despre destinatie si raspunde cu "yes madam". Bon, deci recapitulam: icecream, food, water, yes madam, no madam. Deci la aeroport am ras doar cu necunoscutii aia de bancurile facute pe seama numarului de cm pe care ii are fiecare dintre cei 2 oameni inalti care asteptau pe cate cineva, iar insotitorului meu nu ii lipsea de fapt simtul umorului, ci limba engleza din cunostinte. wonderful :D

ne mai tot oprim, eu nu pricep de ce. ma trezesc ba cu pizza locala in brate - si da, e picanta, da, arata f estetic, da, are si ardei iute pe deasupra - si suc de portocale la pahar, ba cu apa rece, ba cu alt suc. desi zisesem no mai devreme.
ne oprim pe faleza dupa ce trecem de locul unde filmau la un serial indian - nu stiu unde tin astia fetele frumoase pe care le filmeaza in productiile locale, nu seamana intocmai cu cele pe care le vezi pe strada - coboram cateva minute, trag briza adanc in piept, ma asez si vad aceleasi formatiuni "stancoase" ca la Marea Neagra.

Geaca si hanoracul meu au fost de mult date jos, bluza cu maneca scurta era si ea deja prea groasa pentru vremea de aici - era pe gat. Vaci, vaci peste tot, dar te mai impiedici si de cate o capra. Huh? Asta e chestie pe care o tin doar pt ei si nu ajunge la urechile noastre. In fine, m-oi lamuri eu.
Dupa 3-4 ore de benoclat prin sudul orasului o luam inapoi pe pod si eu aveam cam aceasta fata: . Treaza de nu mai stiam nici eu cate ore, avion, Istanbul, avion, Dubai, avion, Mumbai, cald, taxi, drumuri, mult nou si alta lume. Total alta lume. De unde si sentiment de... vai, cat de departe de casa sunt. Mergem la gara - aglomeratie, peroane ca toate peroanele, intreaba tu in ce engleza vrei acuma la ce ora e trenu nostru. Gesticulezi ca ti-ai aprinde o tigara, auzi Nei, nei hotarat si de multe ori si renunti. All eyes on me din toate partile. Si nu din cauza gestului. Cineva se indreapta catre o piatra sa se aseze, ma zareste si se da curtenitor la o parte. La fel fac toti, sa se asigure ca am loc. Adolescenta spre femeie de langa mine isi face curaj vreo 10min si ma intreaba de unde sunt. Trantesc un Romania sau un Europe, nu mai stiu exact pe care si tacere again. Mi se inchid ochii, dar in 40 de min vine trenu.
Si de aici alta aventura, so... to be continued.

Hugs

Like a bird

Si cam asa era in Dubai. Intr-o ora si ceva abia am ajuns in capatul din dreapta al aeroportului. Peretele ala mare si negru din spatele lifturilor era curbat si curgea apa pe el. Jos era o fantana. La toaleta era dus langa veceu (cunoscatorii stiu de ce). Iar eu ma gandeam ca in desert se face cea mai mare risipa de apa. Dar macar e una al dracului de estetica. Credeti-ma ca pe viu te face sa ai senzatia ca te ridici usor de pe sol. Intre pomi am cunoscut un Indonezian care se indrepta spre Coreea de Sud si canta la chitara ca un folkist romanesc cu foc si super accent englezesc si un african semi timid bucuros ca e bagat in seama de oameni veseli.

Aici a fost mai linistit. Pentru ca in Istanbul imaginati-va vreo 20 de oameni asteptati cu foita din aia in dreptul pieptului de un barbat la 4 ace care alearga efectiv apoi cu ei prin mini mostrul ala de aeroport. Tarom decolase cu 45 de min intarziere, deci mai aveam vreo 30 de min sa zburam prin aeroport catre check in si apoi catre gate si apoi catre masinuta si apoi in avion. Funny, dar cu inima si fierea stransa. Si aici a inceput sentimentul de rasa superioara (femeie alba. europeanca daca se mentioneaza... bashca) Nenea din fata mea tremura cu biletu in mana indreptandu-se catre un casier de la fast-food sa il intrebe unde e gate-ul nostru. Ca deh, ei le tin pitite in inestetica lor de gate-uri intre decoratiuni de craciun si magazine si restaurante sic. Angajatu chattuia cu un prieten/alt angajat de pe aerport/client simpa. E de ajuns sa scoti rimelu in fata, sa pui cu tupeu intrebarea destul de tare si cu un zambet in 2 sec ai toate indicatiile necesare. Asa ca inima s-a marit un pic spre marimea naturala si continuarea alergaturii a fost ceva mai usoara. Asa ca daca vi se intampla ca escala sa se micsoreze brusc, urechi mari ciulite - cand vi se striga numele la check in nu o sa semene prea tare cu fonetica lui reala -, intrebati pe oricine pare de al casei in loc sa bajbaiti si fortati splina pana unde se poate.

Gigantismele de avioane de la Emirates, in care te intampina 7 fete zambitoare care incearca sa para cat mai putin plictisite sa zica "Welcome" fiecaruia dintre cei cca 500 de pasageri deja te baga in alta atmosfera. Unifromele cu palarii incluse te fac sa te simti ca ei chiar s-au straduit sa welcome you and your eyes, pernutele colorate, mini ecranele pe care poti daca esti maniac sa verifici in permanenta unde esti pe harta, cat mai ai, eventual sa vezi pe camera pista cand decolezi sau pe care poti sa te uiti la orice gen de film - unele inca ruland in cinematografe - ori la friends ca sa te simti ca la tine acasa cand faceai acelasi lucru sunt numai bune. Iar meniurile care te introduc deja in Asia... sunt un good warning and accomodation pt ce te asteapta. Desi vag de tot abia incepi sa banuiesti.

Apoi vine Dubai. Fata de care Istanbul... asa cum mancarea din avion e un mini preambul al mancarii din unele parti ale Asiei, cam asa e si cu marimea aeroportului din Istanbul fata de monstrul din Dubai. De sus orasu asta e geometrie. Una frumoasa, pt care te bombani ca nu ai agreat-o mai mult in scoala sau nu te-ai gandit si la varianta de arhitect ca profesie. Pana si masinile se tin in coloana in niste coloane curbate lin si simetric intre si printre pomi aranjati cu gust si, evident, geometrie in cap. Cladirile impozante nu sunt turnurile din sticla indodore si sufocante pe care le vezi in filmele de la Hollywood. Acum te apropii de Bolyywood si iei din mania pt decoratie de acolo, o aplici doar in forme si pastrezi simplitatea si gigantismul din punctul cardinal dinspre care vii. Curatenie si lumina si zici multumesc pentru faptul ca ai intrat si la Istanbul si la Dubai deasupra orasului dinspre apa. Ai o introducere treptata in curatenie si claritate si cumva aerisire, cu toate ca te gandesti cate milioane de suflete mai mult decat in Bucuresti traiesc in orasele astea. Din pacate, noapte fiind, nu se intelege nimic din poze. Din fericire pentru mine, luminile aprinse pe apa si pe uscat au fost un spectacol in plus.
Aviz amatorilor, ina eroportul din Dubai sunt cel putin 3 locuri unde se fumeaza. Ba chiar e o reclama asta. O hostess statea cu un meniu deschis in brate invitandu'te in dreptul unui lift catre etaj, unde era a smoking cafeteria.



Si intre deja-toate-fetzele-hainele-denumirile-afisele care aduc tot mai putin a acasa ori macar a Europa si pe care nu le intelegi decat din imagini, dai peste coltul asta de mai sus. Le notre.Si iti bate inima si zambesti de parca ai fi revazut pe cineva drag de care iti era dor.
Te urci cu si-mai-deja-toate-fetzele-hainele-denumirile-afisele care aduc tot mai putin a acasa ori macar a Europa, dupa o lunga coada, intr-un alt Emirates, la fel de gigantic, cu un alt meniu mini-preambul si de data asta pornesti direct Friends, nu ultimul blockbuster. Vrei chestii de acasa, nu chestii la moda. Tragi cu ochiu la vecini si vezi un film din cu totu alta lume in cu totu alta limba si observi ca se trage cu ochiul la tine pentru ca acum tu esti altfel decat ei. Minoritatea. Cele cu care mai statusesi la palavre pentru ca aveau o destinatie aproape la fel ca a ta sunt in alt avion, catre noul job sau viitorul sot, vecinii simpatici straini care te ajutasera cu bagaj sau conversatie de dezmortire dupa tentativa de somn s-au oprit la Dubai... asa ca incepe deja sentimentul de o noua lume. Si atunci, poetic si potrivit cu atmosfera... rasare soarele.



Coridoare multe si lungi, toate duc la Bagage claim, ai uitat deja de aventura cu obtinutul vizei, nu ii mai porti pica functionarului care avea o zi proasta cadn intrai tu in biroul lui, esti multumit cu emotia. O coada lunga ce iti spune cam cati locuitori sunt la destinatia ta finala, inca o fisa completata, inca una completata inca din avion, inca o stampila pe pasaport. Roata de bagaje. Un india spre varsta a 3a iti vede gabaritul si ochii intrebatori, agata un carucior si te intreaba care e bagaju tau.

Si de aici to be continued, pentru ca deja nu mai e preambul. We become an outsider inside trying to induce an inside(r) feeling

ps: Avionu e ok. Nu ma/va mai speriati degeaba. Daca nimeriti piloti ca cele 3 perechi ale mele la aterizari si decolari, daca turbulentele nu's mari si nu stai prea mult in avionul mic al Tarom... e totul ok. Iar pentru mine... o manusa facuta pe marimea mea. 99%
Ma gandesc cu drag la Le Notre. Nous Notre, Vous Notre. Vostri ai mei.