2. Where the hell am I?

Ti-ai recuperat bagajul, indianul la vreo 50 de ani te poarta pe culoare, la fiecare poarta sau usita incearca sa se bage in seama cu ofiterul ca sa treci tu mai in fata. Ofiterul tipa la el, indianu mai ca da sa cada in genunchi, isi pleaca fruntea, isi duce palmele impreunate catre ea. Tu in mintea ta ramai cu gura cascata in timp ce bunghesti ca ala isi cere scuze cu mega-umilinta, iar in exterior pastrezi o atitudinea relativ dezinvolta. Ofiterul te intreaba pe tine cu o schimbare drastica inspre naturalete si amabilitate de unde vii. Raspunzi Dubai si te lasa aproape zambind sa treci mai departe. Pe drum spre iesire indianu tot incetineste pasu si incepe intr-un stil diferit de ai nostri sa iti spuna ca
- daca vrei sa ii dai ceva, ii poti da acum.
- N-ai schimbat.
- Nu-i nimic, sunt 2 case de schimb in aeroport.
La case nu schimba lei, tu oricum banuiai asta.
- Indianu zice nu-i nimic, va asteapta cineva, nu? O sa aibe schimbat.

Iesi din aseroport, in fata ta, la stanga si la dreapta aliniament de oameni cu cate o hartie pe care gasesti scrise tot felu de nume, de toate nationalitatile, in toate alfabetele. Sau aproape. Dai tarcol rapid poate scapi de indian, da el nimic, isi aprinde chiar o tigara. Dupa 5min te duci la cel mai inalt tip pe care il vezi - stiai ca te va astepta cineva inalt - si incepi sa vbesti cu el 3/4 engleza, 1/4 semne. Parca parca ii suna cunoscut povestea ta, da, da, asteapta pe cineva din Europa, o fata. Incepi sa te bucuri, dupa 2min de conversatie descoperi ca asteapta pe cineva din Germania. Rad eu, rade el, rade si tipu care e cu el, imi ofera telefoanele lor sa sun pe "my real tall guy". In timp ce se formeaza numaru, apare un tip usor maiscund, desface o foaie A4 acoperita aproape in totalitate de moaca mea, eu sar cu "it's me, it's me, ieeei, meee". Incep cu ceo 2 de dinainte sa radem ca natura l-a facut un pic mai scurt decat pe celalalt asa ca a ratat sansa de fi primul la care sa se duca toata lumea, inca vreo 2 bancuri si "my real tall guy" ia la fel de tacut trollerul meu si ii da inainte. In spate topaie ca un cangur indianu-hamal. Il rog pe inaltimea lui sa ii dea ceva ca eu nu am rupii si altfel nu mai iesim noi de acolo. Ii da. Apoi da un telefon, vbeste ceva in nush exact ce limba si imi pune tel la ureche. Noul meu sef dincolo. Nu stiu cum se aud oamenii astia intre ei, ca eu nu auzeam nimic aproape. Intr-un final prind ca ma intreaba ce vreau sa fac. Wow, un sef care te intreaba ce ai chef sa faci si unde sa te duci. Zic eu, confrom a ceea ce mai vbisem inainte sa plec din Ro, ca as vrea sa ma plimb un pic prin Mumbai si apoi sa merg catre destinatie. Zice bine, super, cere ce ai nevoie. Again woooow. Mai mormaie si cum il cheama pe inaltimea lui, eu zic aha (pe parcurs zic asta tot mai des si dupa ce mi se spune de la 20cm distanta de mine un nume, iar dupa 5 sec il pocesc sau uit).

La aeroport te duci frumos intr-un capat unde gasesti un ghiseu pentru pre paid taxi - si nu, nu e numele unei companii de telefonie mobila. Hindhi-esti ceva despre traseu si dai bani, ti se da un soi de bon. Te duci la cardul de taxiuri din partea opusa, intre palmieri, si arati bonul. Primesti soferul si masina aferenta - indian tipic si un soi de trabant fara vreun ecran pe bord, cu volan evident pe dreapta, cu scaunele acoperite intr-un material fara cea mai mica pata... din prosop moale - si pornesti. Soferul apoi incepe - stati bine? daca vreti sa fumati deschideti un geam si fumati cat vreti. aveti chibrituri? aveti tigari? mai mergi un pic, se opresc, coboara inaltimea lui, intreba "food, water, icecream?", tu zici nu cu un zambet de om obosit, dar multumindu-i. Mai mergi un pic si incep amandoi sa vbeasca in... una din limbile de aici, nu ma intrebati care. Si incepi sa faci poze. Si sa te uiti pe stanga si pe dreapta sa cauti ba asemanari ba diferente cu acasa. Primul lucru de care dai dupa butic e un maaare tomberon in jurul caruia, ca si acasa, sunt cateva animale care scormonesc prin gunoaiele destul de multe care au dat pe laturi si le mai poti vedea cioflaind in coltul gurii ceva ce seamana a punga de plastic, dar care, spre deosebire de acasa, sunt vaci si nu maidanezi. Niste pomi pe stanga si pe dreapta, cam ca acasa, doar ca aici mult mai multi si aproape toti palmieri sau, oricum, specii exotice. Pe dreapta cladiri, ca acasa, dar mult mai putin inalte, sufoca(n)te si gri, iar pe dreapta, apa, ca pe Splai, dar nu Dambovita, ci Oceanul.

Incepi sa urci pe podul care te duce spre sudul orasului Mumbai, unde sunt majoritatea atractiilor turistice. Orasu asta are 40 de milioane de locuitori, insa spre bafta mea am nimerit intr-o dimineata de duminica, asa ca aglomeratie pietonala nu foarte mare, cel putin in prima parte, iar artera construita cu podul acesta pe deasupra Oceanului, departe de tradutele orasului, decongestioneaza la maxim.

Incep sa ma uit dupa semafoare. ioc. treceri de pietoni. ioc. intr-un final 2 semafoare. se sta cate 20 de sec si le au afisate electronic. traficul e incredibil de fluid la ... haosul indescriptbil care e pe strada. si care trotuar. a, sunt cateva. la fel de dese ca semafoarele. Trec pe langa statuia lui Ghandi, peste tot bannere cu Vodafone, apoi Gateway of India si Taj Mahal Palace in Mumbai. Era parte in reconsolidare cred, asa ca dati click aici pentru detalii si niste poze decente cu zona.

Apoi poze din mersul masinii mai mult, pe alocuri taximetristul a facut un act de eroism pentru a semi trage pe stanga sa apuc eu sa ma holbez mai bine cu cohiul sau cu aparatul.

Taj Mahal si Gateway of India:

Lume multa pe strazi, 90% dintre femei poarta saree foarte colorate. Restul blugi si o bluza sau un kaftan. Pe bordura, pe langa un stalp de care sta atarnata o vaca - una din putinele legate - cate 5-6-7 barbati stau in fund sau turceste. Cate 1-2 dintre ei sunt barbieriti natural cu briciul de parca ar fi la frizer. N magazine si n tarabe si n casute de lemn ca ale noastre la sarbatori, unele mai diverse sau mai specializate decat altele. La un moment dat ma trezesc sa il intreb inaltimea lui daca vorbeste engleza, prea doar taximetristu imi mai indica cate ceva de privit. Raspunde cu "no, madam". Ma fortez sa il intreb ceva despre destinatie si raspunde cu "yes madam". Bon, deci recapitulam: icecream, food, water, yes madam, no madam. Deci la aeroport am ras doar cu necunoscutii aia de bancurile facute pe seama numarului de cm pe care ii are fiecare dintre cei 2 oameni inalti care asteptau pe cate cineva, iar insotitorului meu nu ii lipsea de fapt simtul umorului, ci limba engleza din cunostinte. wonderful :D

ne mai tot oprim, eu nu pricep de ce. ma trezesc ba cu pizza locala in brate - si da, e picanta, da, arata f estetic, da, are si ardei iute pe deasupra - si suc de portocale la pahar, ba cu apa rece, ba cu alt suc. desi zisesem no mai devreme.
ne oprim pe faleza dupa ce trecem de locul unde filmau la un serial indian - nu stiu unde tin astia fetele frumoase pe care le filmeaza in productiile locale, nu seamana intocmai cu cele pe care le vezi pe strada - coboram cateva minute, trag briza adanc in piept, ma asez si vad aceleasi formatiuni "stancoase" ca la Marea Neagra.

Geaca si hanoracul meu au fost de mult date jos, bluza cu maneca scurta era si ea deja prea groasa pentru vremea de aici - era pe gat. Vaci, vaci peste tot, dar te mai impiedici si de cate o capra. Huh? Asta e chestie pe care o tin doar pt ei si nu ajunge la urechile noastre. In fine, m-oi lamuri eu.
Dupa 3-4 ore de benoclat prin sudul orasului o luam inapoi pe pod si eu aveam cam aceasta fata: . Treaza de nu mai stiam nici eu cate ore, avion, Istanbul, avion, Dubai, avion, Mumbai, cald, taxi, drumuri, mult nou si alta lume. Total alta lume. De unde si sentiment de... vai, cat de departe de casa sunt. Mergem la gara - aglomeratie, peroane ca toate peroanele, intreaba tu in ce engleza vrei acuma la ce ora e trenu nostru. Gesticulezi ca ti-ai aprinde o tigara, auzi Nei, nei hotarat si de multe ori si renunti. All eyes on me din toate partile. Si nu din cauza gestului. Cineva se indreapta catre o piatra sa se aseze, ma zareste si se da curtenitor la o parte. La fel fac toti, sa se asigure ca am loc. Adolescenta spre femeie de langa mine isi face curaj vreo 10min si ma intreaba de unde sunt. Trantesc un Romania sau un Europe, nu mai stiu exact pe care si tacere again. Mi se inchid ochii, dar in 40 de min vine trenu.
Si de aici alta aventura, so... to be continued.

Hugs