Oh, so quiet...

Mi s-a amanat plecarea in India. Inca ma trezesc adaugand mental lucruri in bagaje. A revenit si frigul, asa ca e numai bine pentru cateva zile de so quieeet, shhh, ca intre refrenele de mai jos...

TATA about indian roots [in a little bit of corporate style]

The How does an Indian say "Ha" (yes) and how does an indian say "Na" (no) and the tilting head movement was one of our fav reference jokes between me and some local my-age nice people. And finally, I got to see the video. And share it:

ps: it is kind of too calm and slow to be that representative :P

India, de la Uttarayan la Diwali

Acum un an îmi făceam bagajul. Urma sa petrec sase luni în India. Scriu acest articol încă fiind acolo. Nu mă îndur să plec, am ajuns să iubesc această poveste. Desi a trecut ceva vreme de când suntem „împreună”, India încă mă surprinde cu umanitatea si căldura ei. Acasă începe sezonul sărbătorilor. In India se încheie sezonul festiv. În timp ce scriu se descarcă pozele din noaptea în care am sărbătorit „Diwali” si cele din prima zi a Noului An, conform vechiului calendar hindus.

Articolul, in Almanahul Flacara pentru 2011 aparut in Decembrie. Pentru varianta online, click aici

The "road" part in the "road trip"

Acum 2 ani si jumatate ne incumetam intr-o echipa de 3 la un drum cu masina Bucuresti-Sofia-Bucuresti in vreo 26 de ore. Incluzand si scopul vizitei de lucru, care insemna o intalnire de 3-4 ore legata de publicarea unor carti.
Am reusit sa facem calatoria, am reusit sa ne si oprim pentru cafea, pipi, amenda, pranz, cina si sa colindam stradutele din centru vreo 2 ore, sa mi se fure vreo 50 de... moneda Bulgariei.

Ce nu am reusit prea bine a fost sa pricepem limitele de viteza impuse chiar daca era un drum cel putin national si ocolea in mare parte orasele, acestea variau intre 30-60-50-40 si, spre disperarea celui care facea pe soferul si e nitel vitezoman, tipetele mele si ale celeilalte colege cand zaream o pancarta cu 70 sau 90 si izbucneam cu "maaaama, 70! calc-o cat poti!". el nu gusta mereu gluma :P asa ca a indraznit o plusare cu 10-15km/h peste limita si, evident, am primit amenda, desi masinile cu nr bulgaresc zbarnaiau depasindu-ne. Insa noi aveam nr de Romania, asa ca trebuia sa ne vedem lungul masinii, dle.

Una peste alta, ne-am simtit mai bine cu gandul la drumurile interorasenesti din Romania de exemplu. A fost paradoxal, dar am simtit o gura de oxigen cand am trecut granita inapoi in Romania si am simtit asfalt natal sub roti.

Eeeei... acum ma gandeam cum s-ar fi simtit colegul-sofer daca ar fi fost in o bucata din recentul meu road trip. Pana in Delhi am parcurs distanta pe autostrada principala Mumbai-Delhi deci boboc pana spre Delhi unde se contruia in prostie fix prin mijlocul autostrazii si deviai la fiecare 2 km.
Insa bucata Delhi-Amritsar pe care o printasem mandra inainte sa plecam la drum si era afisat sub titulatura de national highway avea cred in proporti de 90% limita de viteza 50, am scapat la mustata de o amenda pentru ca demarasem nitelus tare de la popasul pentru pranz. Si, vorba lui Christian, chiar daca am fi avut o limita mai mare de viteza, ce conteaza cand probabil 70% din drum treci prin marginea oraselelor de diverse dimensiuni si e pana in buza benzii tale e plin de tarabe, vaci, copii, biciclete. Completarea mea a venit si legat de faptul ca faceau lucrari de dezvoltare/ imbunatatire pe unele bucati de drum la fiecare cativa de km, de unde rezulta transformarea celor 2 benzi in una singura, si aceea nu tocmai complet asfaltata. Bulgaria a palit in a fi exemplul cel mai elocvent negativ in momentele alea.

Iar introducerea in fraza "bai, nu stiu, dar in Romania..." a fost una dinre cele mai apasate. In India o folosim probabil toti romanii destul de des mai ales la inceput. Si in general e in sens pozitiv pentru Romania. Probabil ca nu o sa ma mai plang prea tare de calitatea drumurilor de acasa. Inda nu deloc. Pentru ca si in India, dupa 1 an, inca mai am momente in care ma apuca revolta apropo de aceleasi 2-3 drumuri din oras care trec prin tot felul de transformari care la final iti dezamagesc asteptarile. Rau.

Si uite asa am facut 230km in 6ore si ceva (un singur popas de 10min) si in felul asta am ratat ceremonia d einchidere a granitei cu Pakistanul, care s eintampla in fiecare dupa-amiaza si care, aparent, este "quite some show".

Ah, da, si era impanzit de "For accidental help, call..."
Adica voi incercati-va norocul, poate din greseala va ajutam :)) Partea funny-trista e ca dupa un timp stii ca asa si cam e :))

back from road trip

(img from prev trip through Rajasthan, march 2010)

* A full day from Ahmedabad to Baroda on a full of tolls highway (almost as costly as if i have booked a low cost plane ticket with the same destination)

* a very late in the evening Delhi that is not friendly with my friend that forgot his passport at home, in Baroda

[* an amazing timing for my PMS pains. last time they caught me in Singapore trip, now here they came again, worse than last time. luckily, had the pills with me :D]

* an old city in Delhi where the nice bartender understood our thirst (Gujarat thirst especially) and went in a shop in the neighborhood and surprised us bringing at the table some glasses wrapped in pink tissue. instead of the sweet lassi ordered with disappointment we found inside beer. Real, legal beer :D :D :D

* a morning with roof-top breakfast and the most rude waiter I ran into in India in 1 year

* a for-the-3rd time-passing-by-it India gate, so we just stopped, walked around it and took pictures. and, as usual, Indian fellows around took more pictures with us :P

* a trip to Agra: almost 4 hours instead of the expected 2 hours

* a Taj Mahal where, as a foreigner you pay around 17$ (750Rs) while if you are Indian, you pay less than 0.5$ (20Rs). And of course, if you are a foreigner, you'll be easier to spot by the guys that are "official guides" and that got used with the refuses for being a guide so they got another offer: we take the pain of 2 hours of staying in line to get inside. did some bargaining, payed some money, went through the area where supposedly are still leaving the families of the workers that helped constructing Taj. few minutes and a security check later, there we are, in front of the gate, getting some bonus history and spicy stories about it.

* lots of pictures, fun abut other people's pictures, soldiers looking like elfs due to the green uniform and compulsory red bags put over the boots, a tomb inside in a room probably intentionally kept in the dark so it will be more spooky. conclusion: exactly like in the tons of pictures I've seen in the last months, only that a little more impressive

* a new hotel and roof top bar in Delhi, close to Gaylord hotel. it was poping in everybody's eyes with the glittery advertising panel

* a national highway to Amritsar with the speed limit at 50 most of the distance. and even if it wouldn't have been, as Christian mentioned, driving 80% of the road on the borders of cities where bicycles and kids run around free among few cows don't encourage you increasing it even without the speed limit panel.

* the nicest place, the kindest people, some of the first garbage bins I've seen around it, lots of kg of gold on water, nice sort of quiet and vibrating ceremony, picturesque people and... that is what surrounds Golden Temple

* the regret of not having the big good camera with me and the promise that if I ever get a little bit more passionate of photography and i will be into human subjects, I would definitely look for the chance on taking up Punjabi men for that. the features of their faces and expressions on some of them were...

* an evening with a British girl, then some other tourists, awesome weather and a morning at the temple again. picture and the regret we can't stay longer

* a road through semi-rural Punjab and then to the desert of Rajasthan

* a few glimpses at the forts and palaces of Bikaner under the night moon and guess what: an actual bar - haven't seen one since Mumbai

* a lunch in Jodhpur, saw on the move what appeared to be a very old... castle let's say and a still not finished Rajasthan desert

* Christian stating "back to lovely but boring Baroda"

pictures to be added on facebook hopefully by tomorrow evening

Namaste India

Ca sa va lamuriti, intrati pe site, aici.
Situl e foarte organizat si prezinta programul care pare a fi foarte cuprinzator si atractiv.

Prezinta ce? Primul festival din Romania dedicat culturii indiene. Da, da, cand nu sunt eu acasa se trezesc sa il faca. Si pare sa fie si planuit frumos tare (cred ca nu sunt implicati numai indieni la cat e de organizat, iertata fie-mi remarca).
Nu o sa ma apuc s ama laud ca stiu sa fac Mehndi, sa imi defilez noul sari, sa imi aduc prietenele si sa ma amuz pe seama lor in timp ce le invat cum sa manance si sa le vad reactiile dupa ce realizeaza cat e de picant totul. Nope. Dar poate va fac pe voi destul de curiosi incat sa veniti macar in vacanta aici :)
Stiu ca o sa plec plina cumva de aici. Drumurile cu cate un sifer de ricsa mai traznit, jocurile de cuvinte cu programatorul caruia ii fac zile fripte, festivalul in cinstea lui Ganesh care tocmai s-a incheiat si in timpul caruia m-am dus de vreo 3 ori seara pe strada in mijlocul multimii si a fost electrizant, slapii, lipsa frigului, caldura unora, nervii facuti de insistentele altora, felul in care privesc lumea, globalizarea si problemele cotidiene, felul in care stau eu cu mine aici...

Cu alte cuvinte, Dragos, poate nu treci pe la festival sa le spui tu lor ca tot direct la sursa e mai bine :P (si ai si tu de recuperat la scris pe blog cam ca si mine)

apropo de "adaptari"

Din seria unii nu's facuti sa fie departe de casa (mai ales atat de departe de casa), va relatez una din franturile de discutie de aseara.

(una dintre firmele de aici recruteaza nemti si olandezi si ii ruleaza o data la 4-6luni pentru ca face afaceri in tarile lor natale si ar nevoie de ei penteu o comunicare mai buna, se stia astfel ca, de bine ce pleaca 2 nemti, tre sa vina cineva in locul lor in perioada asta. patronul e un tip de treaba si de vreo juma de an a inchiriat un apartament unde stau numai ei, in cladire in care facem si yoga, destul de central si decent)

Kathleen (intamplator, tot din Germania, dar nu are treaba cu firma respectiva) ma intreaba: L-ai cunoscut pe tipul nou din Germania?

Eu: Nu, a venit deja un tip nou?

K: Da, da pleaca azi. Adica cred ca a plecat deja.

Eu: A?

K: Pai a venit acum 4 zile si a zis ca el nu poate sa faca fata si pleaca in seara asta. Sau a plecat deja.

Eu: Stai, mai, l-au dus in apartamentul ala al aiesecului si e in una din perioadele in care se darama tot acolo si's 10 oameni?

K: Nu, era in apartamentul companiei si totul a fost ok.

Eu: Pai si atunci?

K: A zis ca el nu poate suporta saracia, praful, agitatia de pe strada. Ca e prea mizerie. Si a plecat.


Nu e primul, nu va fi nici ultimul. Si inca altii raman desi e clar ca ori nu inteleg nimic din India, ori nu se pot adapta unei alte realitati f diferite de normalul lor. Se incapataneaza sa faca non-stop comparatii cu acasa cand e evident ca standardele nu's aceleasi. Sau nu sunt deloc. Sunt si altii care raman cu anii. Sau de tot.

Dar din unele puncte de vedere, m-am gandit intotdeauna la cliseele despre nemti a fi oarecum in antiteza cu multe lucruri de aici. Poate incearca in Elvetia data viitoare baiatul. Sau undeva mai aproape. Din toate punctele de vedere.

Contextul cinei era acela ca o chinezoaica pleca inapoi acasa, urmand sa fie inlocuita in companie de un polonez cu acelasi nume de familie al ei, si cu totii ne luam la revedere de la ea si sederea ei cu noi in India. Cel mai greu ii era probabil neamtului nascut si crescut cativa ani langa Sibiu cu care incepuse o relatie amoroasa destul de simpatica(oricum is simpatici amandoi si ca indivizi luati separat. chiar foarte uneori). Deci unii imping "altfelul-decat-acasa" chiar si mai departe :)

[pauza-de-boala-altuia]

Am sarit postarea cu balbele indienilor in engleza de martea asta. (O alta Ana-Maria decat cea despre care am postat curand, si ea tot cam la fel de proaspata in India, imi spunea ca ar trebui sa ne scriem pe cv in dreptul limbilor straine cunoscute:
engleza
engleza indiana
...)
Luca, celalalt strain care lucreaza in aceeasi companie cu mine, s-a imbolnavit in timp ce calatorea cu iubita lui prin India. A ajuns inapoi in oras cu febra. Marti m-a speriat pentru ca efectiv "curgeau apele pe el non-stop" si, ca sa economiseasca niste bani, nu a mers la doctorul pe care i-l mai recomandase o data seful nostru si care ii luase cam dublu fata de a doua lui alegere pt consultatie.
[intre timp mi-a explicat ca doctorul sefului nostru are MBA si de aia e mai scump. a? adica is si doctori care poarta titlul de doctor si care practica, dar care au alt nivel de studii decat altii? Ah, suntem in India, ok.]

Asa ca i-a spus dupa o analiza de sange ca are "ceva viral" (ii mai spusese acelasi lucru acleasi doctor unei altel colege cu cateva zile in urma, iar manifestarile bolilor celor 2 erau atat de fiferite incat mie mi-a fost clar ca tre investigat mai serios). Combinat cu faptul ca in calatorie Luca a trecut prin Delhi, doctroul-fara-MBA i-a spus ca are (din relatarile lui Luca) dong-fever. Eu comunic ingrijorata sefului chestiunea, la care el se uita la mine brusc si sare ca ars, zice ceva cu "Dong yu" si ca se moare din asta si ca nu exista tratament. Dupa ce ne mai calmam nitel, isi suna o ruda care e medic si confirma faptul ca nu exista dong fever si ca, intr-adevar, cea mai apropiata boala de numele asta ar fi cea cu care ma speriase mai devreme.
Cu argumentul asta a doua zi ii scot pe Luca si pe prietena lui din apartament si luam soferul, mergem la doctorul-cu-MBA, care ii tot subliniaza ca din analize reiese ca are intra-devar ceva viral, ca intr-adevar in Delhi la sfarsit de muson e probabil sa iei boala respectiva, insa ca faptul ca a luat paracetamol cu pumnul, ca in sangele lui nu prea se nasc globule albe si in caz ca nu are febra aia a si intarzia sa faca ce e bine luand tratamente care sa ila jute sa lupte cuceva ce nu are... e cazul sa is repete analiza de sange.
Zis si facut, doar ca italianul nostru iese cu o falca mai in pamant ca tre sa dea cam 25 si ceva dolari pe analiza, in conditiile in care la primul doctor daduse cam 11. Il intreb daca e aceeasi analiza, mormaie si face ochi mari si suparati. Pe drum inapoi spre casa imi spune totusi ca i-a luat si urina, ca ii verifica si nush ce la sange, ca ii face si testu specific pt febra respectiva si pe mine ma apuca nervii ca asta era oricum dintotdeauna atitudinea lui generala - nu ma intereseaza banii cand is bolnav, da iti scot ochii daca ceva e mai scump, chit ca nu esti tu doctoru care taie chitanta si chit ca e evident de mai buna calitate ala mai scump.

Ca sa am ego-ul impacat ca am avut dreptate in za matter, in cateva ore aflam ca are de fapt malarie si ca sistemul lui imunitar se dusese in pamant in timpul fataielilor si ca tre internat in aceeasi seara.

Iar eu voiam sa ma uit de saree ca se termina perioada de reduceri anuala care e cam peste tot la mai toate. Si m-am uitat nitel, ce-i drept :)

Da, deci pe scurt (credeti-ma, chiar pe scurt), de asta am sarit deliciile alea indo-englezesti de scriere. Dar mai vine o marti;)

2. Where the hell am I?

Ti-ai recuperat bagajul, indianul la vreo 50 de ani te poarta pe culoare, la fiecare poarta sau usita incearca sa se bage in seama cu ofiterul ca sa treci tu mai in fata. Ofiterul tipa la el, indianu mai ca da sa cada in genunchi, isi pleaca fruntea, isi duce palmele impreunate catre ea. Tu in mintea ta ramai cu gura cascata in timp ce bunghesti ca ala isi cere scuze cu mega-umilinta, iar in exterior pastrezi o atitudinea relativ dezinvolta. Ofiterul te intreaba pe tine cu o schimbare drastica inspre naturalete si amabilitate de unde vii. Raspunzi Dubai si te lasa aproape zambind sa treci mai departe. Pe drum spre iesire indianu tot incetineste pasu si incepe intr-un stil diferit de ai nostri sa iti spuna ca
- daca vrei sa ii dai ceva, ii poti da acum.
- N-ai schimbat.
- Nu-i nimic, sunt 2 case de schimb in aeroport.
La case nu schimba lei, tu oricum banuiai asta.
- Indianu zice nu-i nimic, va asteapta cineva, nu? O sa aibe schimbat.

Iesi din aseroport, in fata ta, la stanga si la dreapta aliniament de oameni cu cate o hartie pe care gasesti scrise tot felu de nume, de toate nationalitatile, in toate alfabetele. Sau aproape. Dai tarcol rapid poate scapi de indian, da el nimic, isi aprinde chiar o tigara. Dupa 5min te duci la cel mai inalt tip pe care il vezi - stiai ca te va astepta cineva inalt - si incepi sa vbesti cu el 3/4 engleza, 1/4 semne. Parca parca ii suna cunoscut povestea ta, da, da, asteapta pe cineva din Europa, o fata. Incepi sa te bucuri, dupa 2min de conversatie descoperi ca asteapta pe cineva din Germania. Rad eu, rade el, rade si tipu care e cu el, imi ofera telefoanele lor sa sun pe "my real tall guy". In timp ce se formeaza numaru, apare un tip usor maiscund, desface o foaie A4 acoperita aproape in totalitate de moaca mea, eu sar cu "it's me, it's me, ieeei, meee". Incep cu ceo 2 de dinainte sa radem ca natura l-a facut un pic mai scurt decat pe celalalt asa ca a ratat sansa de fi primul la care sa se duca toata lumea, inca vreo 2 bancuri si "my real tall guy" ia la fel de tacut trollerul meu si ii da inainte. In spate topaie ca un cangur indianu-hamal. Il rog pe inaltimea lui sa ii dea ceva ca eu nu am rupii si altfel nu mai iesim noi de acolo. Ii da. Apoi da un telefon, vbeste ceva in nush exact ce limba si imi pune tel la ureche. Noul meu sef dincolo. Nu stiu cum se aud oamenii astia intre ei, ca eu nu auzeam nimic aproape. Intr-un final prind ca ma intreaba ce vreau sa fac. Wow, un sef care te intreaba ce ai chef sa faci si unde sa te duci. Zic eu, confrom a ceea ce mai vbisem inainte sa plec din Ro, ca as vrea sa ma plimb un pic prin Mumbai si apoi sa merg catre destinatie. Zice bine, super, cere ce ai nevoie. Again woooow. Mai mormaie si cum il cheama pe inaltimea lui, eu zic aha (pe parcurs zic asta tot mai des si dupa ce mi se spune de la 20cm distanta de mine un nume, iar dupa 5 sec il pocesc sau uit).

La aeroport te duci frumos intr-un capat unde gasesti un ghiseu pentru pre paid taxi - si nu, nu e numele unei companii de telefonie mobila. Hindhi-esti ceva despre traseu si dai bani, ti se da un soi de bon. Te duci la cardul de taxiuri din partea opusa, intre palmieri, si arati bonul. Primesti soferul si masina aferenta - indian tipic si un soi de trabant fara vreun ecran pe bord, cu volan evident pe dreapta, cu scaunele acoperite intr-un material fara cea mai mica pata... din prosop moale - si pornesti. Soferul apoi incepe - stati bine? daca vreti sa fumati deschideti un geam si fumati cat vreti. aveti chibrituri? aveti tigari? mai mergi un pic, se opresc, coboara inaltimea lui, intreba "food, water, icecream?", tu zici nu cu un zambet de om obosit, dar multumindu-i. Mai mergi un pic si incep amandoi sa vbeasca in... una din limbile de aici, nu ma intrebati care. Si incepi sa faci poze. Si sa te uiti pe stanga si pe dreapta sa cauti ba asemanari ba diferente cu acasa. Primul lucru de care dai dupa butic e un maaare tomberon in jurul caruia, ca si acasa, sunt cateva animale care scormonesc prin gunoaiele destul de multe care au dat pe laturi si le mai poti vedea cioflaind in coltul gurii ceva ce seamana a punga de plastic, dar care, spre deosebire de acasa, sunt vaci si nu maidanezi. Niste pomi pe stanga si pe dreapta, cam ca acasa, doar ca aici mult mai multi si aproape toti palmieri sau, oricum, specii exotice. Pe dreapta cladiri, ca acasa, dar mult mai putin inalte, sufoca(n)te si gri, iar pe dreapta, apa, ca pe Splai, dar nu Dambovita, ci Oceanul.

Incepi sa urci pe podul care te duce spre sudul orasului Mumbai, unde sunt majoritatea atractiilor turistice. Orasu asta are 40 de milioane de locuitori, insa spre bafta mea am nimerit intr-o dimineata de duminica, asa ca aglomeratie pietonala nu foarte mare, cel putin in prima parte, iar artera construita cu podul acesta pe deasupra Oceanului, departe de tradutele orasului, decongestioneaza la maxim.

Incep sa ma uit dupa semafoare. ioc. treceri de pietoni. ioc. intr-un final 2 semafoare. se sta cate 20 de sec si le au afisate electronic. traficul e incredibil de fluid la ... haosul indescriptbil care e pe strada. si care trotuar. a, sunt cateva. la fel de dese ca semafoarele. Trec pe langa statuia lui Ghandi, peste tot bannere cu Vodafone, apoi Gateway of India si Taj Mahal Palace in Mumbai. Era parte in reconsolidare cred, asa ca dati click aici pentru detalii si niste poze decente cu zona.

Apoi poze din mersul masinii mai mult, pe alocuri taximetristul a facut un act de eroism pentru a semi trage pe stanga sa apuc eu sa ma holbez mai bine cu cohiul sau cu aparatul.

Taj Mahal si Gateway of India:

Lume multa pe strazi, 90% dintre femei poarta saree foarte colorate. Restul blugi si o bluza sau un kaftan. Pe bordura, pe langa un stalp de care sta atarnata o vaca - una din putinele legate - cate 5-6-7 barbati stau in fund sau turceste. Cate 1-2 dintre ei sunt barbieriti natural cu briciul de parca ar fi la frizer. N magazine si n tarabe si n casute de lemn ca ale noastre la sarbatori, unele mai diverse sau mai specializate decat altele. La un moment dat ma trezesc sa il intreb inaltimea lui daca vorbeste engleza, prea doar taximetristu imi mai indica cate ceva de privit. Raspunde cu "no, madam". Ma fortez sa il intreb ceva despre destinatie si raspunde cu "yes madam". Bon, deci recapitulam: icecream, food, water, yes madam, no madam. Deci la aeroport am ras doar cu necunoscutii aia de bancurile facute pe seama numarului de cm pe care ii are fiecare dintre cei 2 oameni inalti care asteptau pe cate cineva, iar insotitorului meu nu ii lipsea de fapt simtul umorului, ci limba engleza din cunostinte. wonderful :D

ne mai tot oprim, eu nu pricep de ce. ma trezesc ba cu pizza locala in brate - si da, e picanta, da, arata f estetic, da, are si ardei iute pe deasupra - si suc de portocale la pahar, ba cu apa rece, ba cu alt suc. desi zisesem no mai devreme.
ne oprim pe faleza dupa ce trecem de locul unde filmau la un serial indian - nu stiu unde tin astia fetele frumoase pe care le filmeaza in productiile locale, nu seamana intocmai cu cele pe care le vezi pe strada - coboram cateva minute, trag briza adanc in piept, ma asez si vad aceleasi formatiuni "stancoase" ca la Marea Neagra.

Geaca si hanoracul meu au fost de mult date jos, bluza cu maneca scurta era si ea deja prea groasa pentru vremea de aici - era pe gat. Vaci, vaci peste tot, dar te mai impiedici si de cate o capra. Huh? Asta e chestie pe care o tin doar pt ei si nu ajunge la urechile noastre. In fine, m-oi lamuri eu.
Dupa 3-4 ore de benoclat prin sudul orasului o luam inapoi pe pod si eu aveam cam aceasta fata: . Treaza de nu mai stiam nici eu cate ore, avion, Istanbul, avion, Dubai, avion, Mumbai, cald, taxi, drumuri, mult nou si alta lume. Total alta lume. De unde si sentiment de... vai, cat de departe de casa sunt. Mergem la gara - aglomeratie, peroane ca toate peroanele, intreaba tu in ce engleza vrei acuma la ce ora e trenu nostru. Gesticulezi ca ti-ai aprinde o tigara, auzi Nei, nei hotarat si de multe ori si renunti. All eyes on me din toate partile. Si nu din cauza gestului. Cineva se indreapta catre o piatra sa se aseze, ma zareste si se da curtenitor la o parte. La fel fac toti, sa se asigure ca am loc. Adolescenta spre femeie de langa mine isi face curaj vreo 10min si ma intreaba de unde sunt. Trantesc un Romania sau un Europe, nu mai stiu exact pe care si tacere again. Mi se inchid ochii, dar in 40 de min vine trenu.
Si de aici alta aventura, so... to be continued.

Hugs