Indian nights: 4&5. inceput de carusel

Incep sa ma obisnuiesc cu office-cortul. Intra cumva in rutina. E fascinant cum atunci cand te lovesti la orice pas de nou/diferit/surprinzator incepi sa te obisnuiesti tot mai repede cu fiecare lucru si sa iti intre totul in tabloul propriu.
Aici (cum mi s-a dat replica mai tarziu), pentru ca sunt atat de multi oameni care respira, e normal sa ai cat mai multe plante, ca doar trebuie aer. Asa ca oriunde intorci capul, fie printre caramizi si contructii vezi pomi, fie in mijlocul strazii sau pe margini e plin de verde. Un verde in general tare si viu. Si flori colorate la fel de tare, de parca ar vrea sa le asorteze sareeurilor.

A doua zi imi ma mai opresc pe drum spre casa sa cumpar cateva farfurii si o oala, cateva tacamuri, lucruri de genul asta. Pana pricep ei ce vreau, imi arata vreo 5 tigai la magazin, desi eu dau intr-una din deget si din cap ca nu, nu, nu asta vreau. O fi din cauza ca ei danseaza din cap mai mereu cand vorbesc? Cel mai mult si mai des femeile si cei din clasele de mai jos. Nu este datul din cap a da sau a nu. E combinat cu clatiniri-inclinari-unduiri. Ma uit rugatoare la sofer, ii fac semn sa se apropie sa ma ajute. Le mai explica el ceva pe limba lor. Reusesc sa primesc oala, dar urmeaza distractia cu farfuriile. Imi tot aduc niste platouri dintr-un fel de tabla. Eu ca nu, smaller, fac semn ca vreau sa mananc din ele, nu sa etalez toata mancarea gatita pe masa intr-un astfel de vas. Ei, ash. Intr-un final primesc 1 platou mai mic si 2 farfurii care au un fel de compartimentare - 1 parte mai mare, 3 mai mici. Iau astea, iau tacamuri. Apoi la magazin de mancare. Adica un butic in care intri. Cer branza, mi se dau toate soiurile de branza topita pana aleg un cub care pare a fi de branza normala. Cer oua, omu se duce alaturi, cumpara din buzunarul lui oua, mi le aduce. Mai iau una alta, nu are sa imi dea rest, imi spune sa ii aduc banii cand mai trec. Inca ma bucur de faptu ca o bruma de engleza tot stie cate unu in fiecare magazin. Dar apoi intru intr-o chestie care arata a banca dar e un exchange. Nu m-am lamurit prea bine ce e. Intru sa schimb dolari, pt ca soferul si Inaltimea lui ma imprumutasera de rupii ca sa pot lua toate astea. Ce mai aveam eu nu era enough. Ei, si tocmai aici ma trezesc ca eu zic de money exchange si un fluviu de hindi ma loveste incruntat in fata. Eu ca english, el ca hindi care se termina cu semnul intrebarii. Eu incerc din nou si cu zambet si cu incruntare si cu hotarare si cu amabilitate ca english please, el si mai determinat cu semnu de intrebare in hindi. Ah, crap. Inaltimea lui era undeva in spatele meu, intervine sa ii explice cam ce vreau. Pana la urma un altul ma intreaba "id?" Dau pasaportu, care se plimba prin birouri, dau bacnota in dolari, mi se arata un calculator pe care scrie 46.10. Deci rata de schimb. E ok. Iau banii, recuperez pasaportul, dar greu de resturnat datoriile cand am numai bacnote de 500 si 1000 de rupii. "Nou broobleeeem" imi raspunde soferul, ii pot da zilele urmatoare.

Ma hotarasc un pic mai tarziu sa ies singura. heheee, ce mai fun.
Pana va imaginati cam ce iese din perindarea mea singura pe strazi, poze cu locatia in care e office-cortul.

Mai sus e reprezentarea "mozaica" a unuia dintre caluti. Sunt 3 si vor deveni 4 peste cateva luni :) Doi dintre ei, intre care si iapa insarcinata, sunt cai de curse pensionati. Se pare ca nu se da prea mare atentie unui cal de curse dupa ce si-a facut datoria, insa sefului meu ii plac, asa ca si i-a insusit el. Iar cel care e artistic reprezentat mai sus, e mai micut, oricum nu se face extraordinar de mare. E o specie locala f simpa. Si singurul dintre cei 3 care nu a mancat zaharel din mana mea :( Bineintele, Laloo (asa cred ca se scrie), care ultimii ani i-a trait in afara Indiei, dar acum lucreaza si el in zona verde din poze, s-a oferit sa ma ajute si m-a prins in poza.