3. And here we go

Prima zi la lucru... Birou unde stau cel mai mult e improvizat sa ii zicem intr-un cort cu toate faciliatile, de la curent la aer conditionat si etc. Se pare ca muncitorii lor sunt cam ca ai nostri, tre sa stai cu un ochi macar pe ei ca sa se miste. Asa ca, pentru a avea constructia gata la timp, sefu s-a mutat efectiv in curte. Nu ca m-ar deranja. Foarte environmental friendly, apuci sa intri in contact cu tot felul de oameni/lucruri/comportamente, iar in "birou" intra de la cowboy la om la 4 ace.
Facut cunostinta cu soferul. E localnic si stie ceva engleza - lucru care ma ajuta zilele urmatoare cand se chinuie sa ma inteleaga si apoi sa traduca diversilor localnici care nu stiu nici pe departe cat stie el, asa ca face pe translatorul ocazional. Greu, da merge. Aflat apoi din mai multe surse ca I am a lucky one ca am transport asigurat, pentru ca transportul public e o aventura. Povesti de la "eram cu niste prieteni, dupa 2 statii tipam unii la altii din capetele opuse ale autobuzului pentru ca multimea s-a imbulzit pana ne-a separat la maxim" pana la "daca ai vreo geanta sau bagaj cu tine, cel mai probabil veti fi separati, si nu neaparat intentionat" apoi "nu se stie daca apuci sa cobori unde trebuie" si altele asemenea.
Evident ca eu am inceput cu "de unde cumpar din alea? si din alealalte? si ce e de facut pe aici? eu cu ce ajut?" pana cand mi s-a zis pe un ton sugestiv "credeam ca vei fi obosita de pe drum, observ ca esti an active girl" :P
Am primit un avans din salariu si prima oprire spre casa a fost un magazin sic de unde mi-am luat un set de lenjerie pt pat. Totu colorat si placut la atingere. Faptul ca e evident ca sunt strain a facut lumea de acolo sa roiasca in jurul meu cu produse "cualitiii, cualitiii". Eu am stiu "prais, prais?". A fost funny sa descopar ca tot auzind un anume tip de incercare de engleza imi ofera si mie instinctiv
accent semi-local. Am iesit repejor cu setul de lenjerie si un soi de pilota subtire si pufoasa:

Next stop: Provision store de langa cladire - soferu le povesteste in una-din-limbi cine sunt, se pare ca se cunosc si ei, cei de la magazin o cunosteau si pe colega-de-apartament-lipsa-momentan (o brazilianca care se va intoarce in vreo luna probabil). Mi se deschide un cont (ceea ce e ok, mai aveam eu ceva rupii din avans, da lasa sa fie acolo pana imi schimb dolarii - ca doar in Romania nu schimba in rupii, iar in India nu schimba din lei, asa ca am avut moneda de tranzit in portofel) si aflu ca eu cumpar, ei scriu pe o lista si platesc saptamanal sau in functie de cum am. Booon - Domex (adica Domestos) care vine cu un sapun de vase la promotie), Scotch-Brite, vreo 3, diverse tipuri (aceiasi ca acasa bureteii astia) si apa. Si m-am emotionat ca un copil cand am vazut intr-un colt pungi de Tide si Ariel - deci inca sunt pe planeta Pamant; e doar o alta lume. fiuf! Le spun cum ma cheama ca sa ma treaca pe lista - ei as, le iau pixu din mana si imi scriu singura numele cat ei inca mai raman cu buzele tuguiate incercand sa il pronunte. Se trece acolo ce am cumparat si valoarea pt fiecare, se face un total, mi se zambeste si ureaza toate cele bune. Cei 2 mai in varsta din magazin sunt prietenosi, zambaresti si de o amabilitate "suntem la dispozitia dvs"; ceilalti doi, cam la faza a doua a adolescentei, sunt ceva mai relaxati, indiferenti, si doar usor zgaindu-se la mine. Ulterior, impartirea pe varste in ce priveste atitudinea se cam confirma.

Inapoi in apartament, excited de primele cumparaturi, incep sa simt locul ca devine o causta. Ma apuc de curatenie si de asezat lenjeria, dupa care ma pot bucura in voie de un dus.
Am primit de la serviciu si o cartela cu numar local. Aici se pare ca trebuie sa ai "acte indiene" ca sa poti cumpara una. Si cu ocazia asta pot fi sunata si din Ro fara sa imi ia Vodafone 2 euro numai ca am raspuns la tel. Primesc intre timp un mesaj cu adresa mea completa - greu de descifrat singura mai mult decat 2-3 detalii, nu e ca si cand ai avea placute cu numele strazii la fiecare colt. Sau la colturi in general. Mai primesc unul in care sunt intrebata daca am luat ce imi trebuia - aflu a 2a zi ca soferul se intorsese dubios de repede dupa ce m-a lasat acasa, asa ca incep sa ma gandesc cat timp petrece o indianca atunci cand cumpara o lenjerie de pat si 2-3 lulele de la "gala" (aflu mai tarziu ca asa se zice aici pt un soi de butic, nu tocmai genu in care am fost eu, dar oricum. asta e scrierea cea mai apropiata de cum se pronunta, insa oamenii astia aproape canta cand vorbesc, asa ca e dificil de explicat in scris), mai ales ca am fost si efectiv livrata in fata magazinelor.
Si dupa atata somn-nesomn, I finally slept in noile mele asternuturi luminoase si colorate :) Things seem to start makeing a sense.